Lecția simplă a semaforului
În viață putem învăța de la absolut orice și oricine, dacă avem receptacolele atenției deschise și disponibile deprinderii învățării. Am trecut de atâtea ori pe lângă banalul semafor așezat tăcut la intersecția drumurilor. Câteodată nici nu l-am luat în seamă, deși măsura drept timpul pentru toți cei de pe stradă: șoferi, bicicliști, pietoni și motocicliști; iar alteori nu-l prea simpatizăm deoarece ne face să așteptăm la rând și omul modern nu prea are timp de pierdut așteptând … ca să nu mai zic că deseori vezi câte un temerar neatent căruia nu-i pasă de culoarea roșie din obrazul semaforului, și atunci încep claxoanele inoportune să strice ritmul vieții, se aud deîndată fluierăturile și cuvintele grele ale șoferilor vizibil deranjați de obrăznicia trecătorului. Și semaforul rămâne mut … dar ne arată evantaiul celor trei culori atât de bine știute, mereu aceleași cu o exactitate aproape de invidiat: verde (ai dreptul la acces), galben (te invită la atenție) și roșu (te obligă să te oprești).
Am experimentat cu toții momente în care ar fi trebuit să ne continuăm drumul, aveam verde, dar am zăbovit prea mult la auzul șoaptelor sirenelor amăgitoare ale lumii ce ne promiteau marea cu sarea și atunci ne abăteam de la scopul nostru mult râvnit.
Zilnic culoarea galbenă ne cerea vigilență și atenție sporită în a face lucruri, în a rezolva adevăratele probleme, în a vorbi cu grijă cu ceilalți fără a-i strivi, a fi cumpătați în gesturi și priviri; dar ne-am încrezut prea mult în noi și în puterile noastre limitate și nu am ținut cont de semnele vieții spre atenție.
Trăim deseori pe fugă, mâncăm pe fugă, învățăm pe fugă și toate le facem cu viteză astfel încât nu mai avem timp de noi, de cei dragi, de Dumnezeu … și în curgerea timpului uităm să ne oprim. De atâtea și atâtea ori roșul ne avertizează: oprește-te din goana zilei, din fuga după nu știu ce sau nu știu cine, din facerea lucrurilor cu aceeași monotonie orbitoare care-ți fură liniștea somnului și bucuria răsăritului de soare. Așa e câteodată, nu vrem să ne oprim, preferăm fuga spre … nicăieri.
Tocmai de aceea trecătorule îți recomand să privești cu atenție sporită semaforul vieții, observă-i culoarea și nu te lăsa amăgit nici de valul lumii, nici de viteza cea îmbietoare care-ți fură viața căutând să te înghită, făcând din tine un anonim cu mască de om. Și nu uita: fixează-ți bine ochii la culorile semaforului existenței și acționează întocmai după culoarea poruncilor lui Dumnezeu: verde, galben și roșu.