Intru în banalitatea camerei obosit de truda zilei. Aceleași obiecte inerte îmi urează bun venit în lumea lor. Mă așez tăcut pe scaunul de la birou privind în jur și văd repetabilele lucruri mărunte adunate de-a lungul anilor! Ce de-a obiecte care nu-mi mai transmit nimic, nu mă încălzesc cu nimic, doar ele mă privesc … iar eu trec neobservându-le în alunecarea tăcută a zilelor! Ce grămezi colorate de lucruri pe care s-au așezat jucăușele particule de praf! Nu știu cum și-au croit drum prin viață atâtea kitschuri meschine ce imploră și cerșesc atenția omului. Cândva mi-au făcut cu ochiul ispititor iar eu … am căzut în mreaja lor adulmecătoare spre adunat în speranța folosirii cândva în vremuri de restriște.
La ce-mi folosesc atâtea haine ce stau agățate în dulap plângând după un om care să le îmbrace? În bibliotecă stau teancuri de cărți ce așteaptă deschiderea spre viețuire, dar … în zadar, sunt prea ocupat cu de toate, nu am timp pentru ele. Saltarele dulapului urlă sub greutatea depozitelor de prea multe inutilități ce ruginesc, sunt mâncate de molii, iar timpul le învechește prin îngălbenire!
Oare cum e mai bine: doar să ai lucruri și să nu le găsești folosirea sau, pur și simplu, să ai minimul pe care să-l utilizezi cu rațiunea ce-ți dăruiește libertatea de mișcare? Când ai răscolit măcar cu privirea prin lucrurile tale? Nu-i așa că s-au adunat prea multe în desișul locuinței tale, în timp ce te plângi prietenilor și cunoscuților că nu mai încapi în propria casa?
Mă las purtat în cutia cu amintiri! Să fie oare aievea trecerea timpului? Vai, au trecut zece ani de atunci… În acele vremuri era un deosebit preot pensionar ce-mi bătea la ușă deseori. O dată pe lună mă întreba dacă accept un lucru pe care el nu-l mai folosește; de fapt, era pentru el o uzanță învățată din timpurile în care oamenii se mulțumeau cu puțin iar surplusul se împărțea celorlalți deschizând ușile bucuriei în casele lor.
Când ai făcut fericit ultima dată un om desprinzându-te de lucrurile tale pentru a iradia chipul lui murdar de cenușa obositoare a muncii pentru o bucată de pâine? Când ai să te eliberezi de obiectele pe care nu le mai folosești? Ce lucruri stau hoinare în cămăruța ta jelind după prezența caldă a omului? Nu-i așa că, odată cu trecerea anilor, devenim din ce în ce mai mult colecționari de lucruri inutile? Ai fi pregătit ca o dată pe lună să te descotorosești de câte un lucru ce te-a prins în strânsoarea lui lipindu-te de neimportant?