În filele prețioase ale poveștii fiecărui om stă înscris cu demnitate şi cu litere de neuitare jocul. De mici copii ne-am jucat, am învățat să ne jucăm și ne-am îndrăgostit nebunește de joc. Jocul a făcut și face parte din noi; în copilărie jocul ne definea: ne jucam baba oarba, sticluța cu otravă, țară, țară vrem ostași, săream ața cu fetele … Vă mai amintiți de unul dintre jocurile copilăriei dumneavoastră, numit jocul de-a v-ați ascunselea? Haideți să vă reamintesc ! Spre seară, când ziua era spre sfârșite și întunericul îmbrăca în negru întreaga suflare a pământului, toți copiii de pe o uliță sau din cartier se strângeau la capăt de stradă; se forma un cerc, iar unul mai curajos începea să numere apăsat cam așa ,,din oceanul Pacific a ieșit un pește mic și pe coada lui scria ieși afară dum-nea-ta”! Cel ales era salvat. Și continua astfel până la ultimul nescos, care ca un pedepsit ce era, trebuia cu mâna pusă la ochi și rezemat fie de un stâlp, fie de un perete mâzgălit sau gard rupt, să numere un anumit timp bine precizat, momente în care toți participanții la joc se ascundeau!
Vă mai amintiți? Aproape că ați uitat!
Ne plăcea să nu fim observați, căutam cele mai năstrușnice și negândite ascunzători pentru a nu fi găsiți de cel care mijea! Adoram să fim căutați! Anii se grăbesc mereu, trecând peste dunele întortocheate ale timpului și ale vremii, dar noi continuăm să ne jucăm de-a v-ați ascunselea; deși nu mai suntem copii am transformat jocul în realitate! Ne ascundem din nou, bine de tot, astfel încât să nu ne mai găsească nimeni: părinții se ascund de copii, elevii ascund caietele de teme, copiii ascund carnetele de note, soția ascunde bani de soț pentru zilele negre, soțul ascunde firimituri din salariu pentru copiii săi studenți … ne ascundem de conștiință, de responsabilități, de șefi și patroni, de profesori și părinți, de elevi și copii. Când eram mici ne ascundem după fusta mamei, acum am crescut și ne ascundem după deget, după un set întreg de măști frumos și atent confecționate, amăgindu-ne că ceilalți nu ne văd! Da, noi oamenii în toată firea am devenit specialiști veritabili în a ne ascunde! Ne ascundem până și de Dumnezeu în speranța că nu ne vede, că nu observă ,,boacănele” de fiecare zi, sau în fine am vrea … să nu le vadă și să nu le observe! Căutătorul în jocul de-a v-ați ascunselea la maturitate nu mai este omul și nici măcar ceilalți din jurul lui, ci este El, e Dumnezeu! Te caută în acele mai ascunse locuri ale tale, dar mai ales te caută pe calea vieții deoarece vrea să fie punctul tău forte, salvarea și ajutorul tău! Nu te mai ascunde de El, ci lasă-te găsit!
Merită!