Cu sau fără Dumnezeu în vacanță?

A venit și mult așteptata vacanța! Copiii zburdalnici umplu universul cu bucuria lor molipsitoare așteptând cu nerăbdare revederea vechilor camarazi de joc și voie bună întâlniți în spațiul liniștit prin satele bunicilor. Câte planuri și idei …

Bucurie este și pentru lumea adulților care, după un an de muncă, sudoare și transpirație, își planifică mult așteptatul concediu dorind o drumeție de neuitat, ,,cu cât mai departe de casă cu atât mai bine” și în plus dacă este și vreo insulă al cărui nume gâdilă urechea totul devine spaţiu de poveste.

Deseori auzi copiii lăudând-se cu planurile lor: ,,eu voi merge la mare”, ,, eu voi merge la bunica, la ţară”, ,,eu mă voi duce la munte”…. Da, sunt planuri … nimic de spus, frumoase și temerare planuri, dar stau și mă întreb: oare Dumnezeu mai are vreo importanță în vacanță și în concediu? Oare nu e în plus?

De multe ori din planurile noastre de vacanță El lipsește, e ultimul lucru la care ne  gândim … nu mai are loc în bagajele prea pline de haine și mâncare, și apoi ,,nu vom pleca pentru toată viața, ne vom întoarce cu siguranță acasă şi pe El îl vom găsi tot aici”! Urzim planuri care mai de care mai năstrușnice cu dorința de a fi pionieri în a povesti despre adrenalina acumulată în timpul liber al vacanțelor.

Ne trezim cu noaptea în cap! Suntem gata de o nouă aventură! Plecăm la drum  înarmați cu rucsacuri și genți imense în care am pus de toate, vorba aia ,,ca să ne ajungă” și între paranteze fie spus trebuie să recunoaștem  că vom repurta cu noi acasă  multe lucruri pe care nici măcar nu le vom deschide. Nu mai e loc nici măcar pentru un ac darămite pentru o cărticică de rugăciuni sau pentru un rozariu! Doar e vacanță!

Important e să plecăm pentru că apoi totul se rezolvă de la sine și cu siguranță că pe Domnul îl vom găsi negreșit la locul lui în biserică atunci când ne vom întoarce, nu-i așa? Preferăm o drumeție doar pentru noi, pentru simțurile noastre, care să descătușeze fiecare mușchi încordat de atâta amar de muncă. Urechile sunt umplute repede cu zgomotul asurzitor al căștilor date la maxim, ochii sunt deschiși pentru a intra totul în ei fără nici o opreliște, burta ne este plină de prea multa mâncare (vom ține cură la reîntoarcerea normalului vieții noastre). Astfel se petrece că după mai multe zile de vacanță în loc să fim mai odihniți suntem mai obosiți, suntem mai sărăciți în suflet și în inimă, dezamăgiți de golul întâlnit și care niciodată nu umple și lasă mereu un gust amar!

Dacă vă doriți un altfel de concediu și o vacanță de vis: nu-l uitați pe Dumnezeu acasă, luați-l cu voi mereu în drumeție!