Încă din primul moment în care Dumnezeu te-a gândit și te-a voit pentru iubirea sa, frământându-te dintr-o bucățică de humă, te-a chemat la viață, te-a înzestrat cu multe daruri și haruri: suflet, minte, voință, vorbire; posezi capacitatea de a privi persoane și lucruri, chipuri şi obiecte! Frumosul uimește inima! Omul rămâne uimit de tot ceea ce este frumos pentru că tot ce este îmbrăcat cu frumuseţe se prinde pentru totdeauna de suflet! Frumoși sunt oamenii care te înconjoară: soțul, soția, copiii și părinții tăi; frumos este cerul înstelat, frumoși sunt soarele și luna, dealurile și munții, câmpiile și văile, frumoase sunt florile! Cât de înălţător este actul îmbucurării ochilor care nu se mai satură niciodată de frumusețea creației Sale! Grozav!
Natura întreagă, după învierea lui Cristos, s-a trezit la o nouă viață: gâzele umplu iarba de solfegiul zumzetului bine acordat de urechea perfectă a Creatorului, florile colorează peisajul bucățelelor de pământ neîntinat, firișoarele de iarbă se întrec ca într-un concurs înălțându-se spre cerul albastru ce devine ring de dans pentru înaripatele jucăușe, grâul înverzește tăcut în brazdele dezghețate de soarele darnic de raze călduroase, păsărelele ciripesc construindu-și cu mare atenție noile lor cuiburi în pomii ce se îmbracă cu hainele de frunze…
Când pașii tăi s-au oprit lângă o floare pentru a o admira? Când te-ai plimbat ultima dată într-un parc și te-ai oprit să privești natura și florile? Când ai permis frumosului să-ți umple inima și să-ți încânte ochiul cu minunatele culori cu care Pictorul etern suflecându-și mâinile a desenat pentru tine pe pământ firavele plante ce cu timiditate îți deschid brațele pentru a te îmbrățișa în tăcere? Când îi mai permiți copilului din tine să mângâie cu privirea petalele colorate ale unei simple flori? Te-ai gândit vreodată ce se ascunde în spatele unei flori? Câtă muncă! Cât soare! Câtă lumină și grijă din partea grădinarului ce se ocupă de ele cu atâta migală!
Suntem prea obișnuiți nu să îngrijim florile ci să le călcăm sub pașii noștri greoi ai indiferenței, suntem obișnuiți, poate, nu să udăm florile ci să le rupem egoistic pentru a le dărui unei persoane dragi, suntem obișnuiți, câteodată, să așezăm o floare pe biroul nostru privând-o de privitul atâtor oameni care se bucurau de prezența ei în grădină! Suntem alteori prea orbiți de grotescul lumii în care trăim și nu mai rămânem uimiți de florile ce în fiecare dimineață se îmbracă cu frumos special pentru noi.
Fiecare om are florile sale preferate! Care sunt florile tale? Dă-le un nume! Din buchetul vieții tale fac parte desigur cei dragi ai tăi! Comportă-te cu gingășie cu ei așa cum un grădinar se îngrijește de florile sale cu atenție și pasiune, responsabilitate și iubire, îndemânare și respect! Privește-i și bucură-te de ei pentru totdeauna construindu-le în vaza inimii tale un loc special de neuitare!