,,Aflu liber adevărul care mă eliberează” (Nicolae Berdiaev)
Pe calea vieții de sub cer sunt omul ce caută din toate forțele sale explicația lucrurilor care se văd, explicația cauzală a efectelor vizibile cu care mă confrunt în fiecare zi zbătându-mă să găsesc propria mea ființă eliberată din robia a tot ceea ce mă ține legat de persoane, de lucruri, de stihul cărților frumos scrise prin caligrafia fără de cusur care mă închide printre rândurile unei cărți speciale: cartea vieții mele. Cât de mult îmi doresc să fiu liber într-o țară liberă, în care să nu fiu vasalul nimănui! Visez! Visez cu ochii mari deschiși! Visez nu la utopii ci la realitatea Spiritului ce mă eliberează din frenezia societății și a vieții ce mă subjugă inoculându-mi, fără să știu, prin publicități care poartă cu ele semnul amăgirii deșarte a unei lumi aparent fericite care zâmbește la un produs minune care mă păcălește, da mă păcălește, smulgându-mi cu ghearele sale și ultima picătură de speranță. Și evadez prin vis, nu unul adormit din timpul somnului ci unul aevea, trăit în carne și sînge: mai cred într-o lume adevărată, mai frumoasă construită pe libertatea noastră, a mea și a ta, pe libertatea ta care nu-mi îngrădește mie libertatea fâcându-mă un mic roboțel capabil să împlinească cu o corectitudine de invidiat pașii pentru care a fost proiectat. Visul meu are rădăcini adânci bine înfipte în năzuința creștină potrivit căreia Cristos, om și Dumenzeu, promite că ,, Adevărul vă va face liberi”! De fapt eu acest lucru nu contenesc să-l caut; sunt om și nu mă mulțumesc cu puțin, cu lozinci care să-mi umple capul cu falsități, cu obiecte care să creeze ziduri frumoase și înalte de netrecut între mine și tine, care ești fratele meu.
Dumnezeu, da spun Dumnezeu, pentru că eu cred în El și deopotrivă și EL crede în mine, mai mult decât pot eu să-mi imaginez… și fără condiții… m-a creat liber, m-a respectat și mă respectă, te respectă și pe tine atât de mult ca și pe mine: adică la maximum, El m-a făcut liber și-mi place dulceața acestei libertăți care pur și simplu mă face să plonjez spre oameni ajutându-i, iertându-i și iubindu-i pentru că sunt un alt ,,eu”; ,,tu” și ,,eu” mergem spre aceeași țintă: căutăm împreună adevărul pentru că premisa pe care mă bazez este tocmai libertatea pe care nu am cucerit-o eu ci pe care mi-a dăruit-o El. De aceea lupt, de aceea nu mă dau bătut în această învălmășeală de neadevăruri, de falsități, de măști frumos împopoțonate. Da, simt cum deseori falsitatea mă închide și devin un prizonier al lucrului făcut de mâna omului robitor, dar nu cedez și caut, și caut oameni adevărați care, liberi ca și mine, prin cuvânt, faptă și gând ne construim țara libertății în care adevărul îndepărtează oceanul de falsitate făcând binele. Nu există libertate fără ca să vorbim de bine. Marele om politic Abraham Lincoln spunea atât de bine că libertatea nu înseamnă să faci ceea ce vrei, ci să faci ceea ce se cuvine! Acest cuvânt sublim ,,libertate” copleșește pe mulți și în numele lui se spun minciuni grosolane, se calomniază, se fură, se copiază, se ucide, se batjocorăște, se lovește cu pumnii și cuvintele… Aici nu este vorba de libertate, ci de o închisoare groaznică a împărăției minciunii ce este înconjurată de gardurile cu sârmă ghimpată a falsității. E clar nu am dreptul, ca persoană umană, să calc în picioare demnitatea ta de om și creștin pentru ca eu să-mi construiesc palatul fericirii mele pe nefericirea celuilalt.
Da, liber fiind sunt însetat de adevăr, îl caut cu nesaț în cărți, în oamenii blânzi ce scânteiază de bunătate și frumos, în oamenii frumoși la chip și la suflet și atunci sunt răsplătit pentru cutezanța mea: adevărul mă eliberează de prejudecăți, de false cuvinte, de apanajul răutății; găsesc adevărul și așa simt că trăiesc, că respir aerul purificat al sincerității omului cu bun simț și astfel simt că mă hrănesc pentru veșnicia ce a început deja aici pe pământ.